PSIHOTERAPIE PITESTI

„ In nimic nu cred oamenii cu atita tarie ca in ceea ce cunosc cel mai putin”, spunea Montaigne. Oare pe ce se baza marele scriitor cand a spus asta? Pe observarea atenta a speciei umane sau in urma vreunei cercetari ascunse? Nu putem sti, insa avem curajul sa contrazicem spusele lui? Ma tem ca realitatea admite, in principiu, imposibilitatea de a fi criticat sau infirmat logic. Ma alatur lui si-i dau dreptate, caci experienta si viata mi-o demonstreaza continuu...prin clisee simple create de noi, transmise mai departe.

De cate ori, intr-o forma mai mult sau mai putin directa, nu ni se cere sa aprobam iluziile construite dintr-o sete acerba a dorintei umane? Ce l-a determinat pe om sa-si intoarca fata de la realitate si sa se retraga intr-o lume a iluziilor, faurita de el insusi? Iluzia nu este o simpla ratacire a mintii sau o nascocire arbitrara. Ea porneste intotdeauna de la un dat real, pe care insa il denatureaza, luand dorinta drept realitate. iluziile sunt legate de sperantele si dorintele oamenilor, ele isi gasesc adapost mai curand in inima omului decat in mintea lui. De aceea este atat de chinuitoare abandonarea iluziilor, de aceea oamenii le cultiva cu atata incapatanare, adesea impotriva evidentei si logicii, chiar si atunci cand autoamagirea este indubitabila.

Cunoaste-te pe tine insuti! Pentru a ajunge la adevarul autocunoasterii oamenii au trebuit sa treaca prin multe momente de ratacire si sa traiasca nenumarate iluzii. Eliberarea de ele nu se obtine intotdeauna pe cale rationala, iluziile se risipesc abia dupa ce s-au implantat in inimile oamenilor.

Se spune ca in imprejurari false oamenii se tradeaza, involuntar, pe ei insisi, se pervertesc, gandurile si sentimentele lor devin si ele false. Caci „acolo unde domneste minciuna, adevarul pare nebunie”. Pentru a nu cadea sub stapanirea unor iluzii comune, etichetate drept judecata sanatoasa si norme, se cere simt moral si o perspicacitate deosebita. De care parte sunt, in ultima instanta, iluziile si de care parte judecata sanatoasa? Unde e nebunia si unde e intelepciunea? Judecata sanatoasa se transforma in nebunie, iar iluzia dezvaluie o dimensiune a existentei.

Iluziile denatureaza imaginea lumii, dar si absenta lor ar lipsi viata de multe accente emotionale si impulsuri volitive. Asadar, omul datoreaza mult iluziilor, printre altele chiar unele revelatii de profunzime. Se intampla ca scopurile, telurile, visele sa fie declarate iluzii. As mai situa pe aceasta pozitie si practicismul, cinismul si scepticismul. Cinismul isi rade de visele si convingerile puternice ale oamenilor, considerandu-le iluzii. Crede ca e animat de dragoste pentru realitatea pura. Ori tocmai asta este iluzia lui. Cinismul traieste prin ostilitate fata de idealuri, prin tradarea lor.

Departandu-se de unele iluzii, oamenii sunt atrasi adesea de altele, dar ceea ce omitem frecvent este ca tocmai acele cai ocolite duc la atingerea visului, telului urmarit.

Psiholog: Valentina Rotaru

• • Exista o formula a fericirii
• • Increderea intre simplu si complex
• • Gasca cea cu vino-ncoa'
• • Razboiul cu noi insine - front invizibil
• • Stapanii gandurilor
• • QUO VADIS tanara generatie?
• • De ce-urile infidelitatii
• • Traficul si pericolele neconstientizate!
• • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
• • Egalul tau si proiectiile lui