Am încalcat de-atatea ori propriile noastre concepte si ne-am mulat tot de-atatea ori dupa o situatie sau dupa anturajul ce-a însotit-o la momentul respectiv...Am recurs la acte mecanice precum aprobarea, deraderea, analiza falsa asupra unor fenomene, oameni, etc. Ni le-am asumat aproape ca pe niste automatisme, fortati fiind de o „includere” sau de o „acceptare” tot la fel de falsa ca si rolul conditionat pe care l-am jucat. Dar ce facem atunci cand batjocura, umilinta, judecata planeaza asupra celor dragi (prieteni, familie, cunoscuti apropiati)? Reusim sa controlam si expresivitatea afectiva? Sau o preluam la fel de mecanic de la cei care „ne impun” acest tip de gandire? Refuzul de abandon al prejudecatilor apare ca un mecanism de aparare, ni-l însusim voluntar si-l afisam ca pe un scut securizant. Nesiguranta, incertitudinea, teama completeaza formula ce-si castiga adeptii la aceasta strategie a societatii care bareaza gandirea libera, obiectiva, deschisa, curajul si informatia reala a prezentului. Hulim, dezaprobam si condamnam principii, afectiuni si comportamente „deviante”, dar omitem sa facem efortul de a le întelege patologia sau de a le accepta. Perceptia gresita a societatii constrange de cele mai multe ori la adoptarea prejudecatilor în ciuda respingerii noastre launtrice. Omul trebuie sa cunoasca modalitatea de a se stapani, metodele de a avea o masura launtrica în toate. El trebuie sa se lase ghidat si de glasul inimii, ratiunea pura ducand la o modificare spre insensibilitate si brutalitate. Dezacordul ratiunii cu inima conduce la o cadere a omului dintr-o extrema într-alta, de la o dezlantuire pasionala la autoînfrangere. Viata rationala sau viata pasionala arata posibilitatea dedublarii omului. Sa fie oare un scop urmarit al fiecaruia dintre noi regasirea de sine si realizarea unitatii organice între lumea interioara si comportament? Paradoxal, aceste contradictii ale vietii interioare ale omului si autodepasirea lor au dus la o dezvoltare a personalitatii, la îmbogatirea ei launtrica.
Ati sesizat vreodata „puterea” copiilor care observa ceea ce, de multe ori, scapa privirii adultilor? Ati înteles de ce?...Tocmai datorita spontaneitatii si lipsei de prejudecati.
Psiholog: Valentina Rotaru