PSIHOTERAPIE PITESTI

Ce intelegem prin fidelitate? Majoritatea o sa raspundem ca acest cuvant defineste exclusivitatea intr-o relatie. Da, este o definitie corecta, dar este oare singurul inteles pe care ar trebui sa-l atribuim acestui cuvant? Am sa incerc in continuare sa demonstrez ca fidelitatea poate fi analizata din trei perspective diferite. Probabil voi reusi sa va dezamagesc cand veti constata ca persoana care v-a fost cel mai des infidela sunteti chiar dumneavoastra.

Deci, conceptul de fidelitate poate fi analizat din perspectiva (1) exclusivismului intr-o relatie (fidel partenerului/ei si numai acestuia), (2) a capacitatii de a accepta partenerul asa cum este (fidel celuilalt cu adevarat) si (3) a respectului acordat propriilor principii, dorinte/nevoi personale, valori (fidel tie insuti). Acum, gandindu-va la acest ultim aspect, imi permit sa va intreb de cate ori v-ati incalcat principiile sau ati amanat sa va indepliniti o dorinta desi nu necesita un efort prea mare? Imi imaginez, fara sa va vad chipurile, ca zambiti, dar este un zambet usor amar ... O.K. ! gata cu nostalgia ! Daca nu regretati si v-ati iertat, este in regula! Dar, retineti! Primul gand este cel mai sincer – tot ce urmeaza nu este altceva decat arsenalul propriu de mecanisme de aparare.

Va mai amintiti de piramida trebuintelor? Tot ce am prezentat pana acum poate fi inclus la capitolul “nevoia de a iubi si de a fi iubit” si, cum iubirea nu este ceva material pe care sa-l putem darui sau lua inapoi, o putem concretiza prin atasament emotional fata de parinti, frati, bunici, colegi si parteneri.

Inca din copilarie se cristalizeaza stiluri diferite de atasament (anxios, evitant evitant-temator sau securizant) iar nevoile la care cei din jur nu au raspuns adecvat se transforma in rani de atasament. Fidelitatea poate facilita, din acesta perspectiva, un stil de atasament securizant iar ranile de atasament pot determina infidelitatea - inteleasa ca modaliate de satisfacere a unei nevoi in afara cercului de apropiati.

Nu stiu in ce masura am clarificat conceptul de rana de atasament si pentru a fi sigura am sa exemplific: sa presupunem ca ati marturisit mamei dumneavoastra ca sunteti indragostit/a de o/un colega/coleg de clasa care intamplator va era si vecin/a. La cateva zile va intalniti cu mama colegei/colegului care va dojeneste parinteste “deci din cauza ta nu mai invata copilul meu !”. In exemplul dat, mama a tradat secretul impartasit si a creat o rana de atasament, iar dumneavoastra, din acest moment, veti evita sa faceti confidente care v-ar putea plasa intr-o situatie similara. Nevoia de a spune cuiva apropiat ce stimtiti, considerata din punctul dumneavostra de vedere o dovada de incredere fata de mama, a fost calcata in picioare.

Acelasi lucru se intampla si in cuplu – pornim la drum cu sufletul deschis si vedem in partener o baza de atasament solida pana la prima tradare (nu neaparat fizica!), cand castelul cladit piatra cu piatra incepe sa se prabuseasca. Ce nu stim este ca o relatie se poate recladi chiar daca a fost daramata pana aproape de temelii – daca tie personal iti poti ierta infidelitatea (Ex. ai jurat ca nu o sa mai faci niciodata confidente dar nu te-ai putut abtine sa nu spui prietenului/prietenei ca iti place de cineva), o poti ierta si pe a partenerului tau.

Va intrebati ce ne opreste sa cerem partenerului sa ne ofere ce ne trebuie pentru a nu mai cauta in alta parte? Pentru a raspunde la o astfel de intrebare ar trebui sa stiu mult mai multe despre modul de interrelationare dintre parteneri, despre stilul de atasament al fiecaruia, despre modelul familial pe care l-a adus in cuplu si lista poate continua. Chiar daca nu exista un raspuns general valabil imi permit sa sugerez ca teama de a fi refuzat/a si propria noastra proiectie vis-a-vis de cerere pot reprezenta posibile cauze (ex. “Nu-i cer sa ma sarute in restaurant pentru ca este jenant” – este proiectia personala fata de o astfel de situatie sau “Nu-i cer sa ma sarute in restaurant pentru ca stiu sigur ca nu o va face” – scenariul anticipativ).

Si, ca sa inchei cumva pe o abordare mai degraba teoretica, stiti ca si infidelitatea poate fi analizata din doua perspective distincte: infidelitatea ca relatie a fizica a unuia dintre partenerii cuplului cu o terta persoana si infidelitatea ca relatie emotionala (in care o a treia persoana, evident de sex opus, devine confidentul intim al unuia dintre membrii cuplului fara a exista contact fizic). Care credeti ca doare mai tare prima sau a doua ? Varianta in care cele doua sunt mixate nu o i-au in discutie pentru ca inseamna ca s-a format deja un alt cuplu si este greu de identificat cine pe cine mai inseala...

Cum ma consider o persoana fidela ei insasi, pentru a-mi satisface nevoia de a cunoaste raspunsul dumneavoastra la ultima inrebare, atasez adresa de e-mail: petrescu_adriana40@yahoo.com



Conslier psihologic pe probleme de familie si cuplu
Adriana Petrescu

• • Exista o formula a fericirii
• • Increderea intre simplu si complex
• • Gasca cea cu vino-ncoa'
• • Razboiul cu noi insine - front invizibil
• • Stapanii gandurilor
• • QUO VADIS tanara generatie?
• • De ce-urile infidelitatii
• • Traficul si pericolele neconstientizate!
• • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
• • Egalul tau si proiectiile lui