Cabinet Individual de Psihologie
Petrescu Adriana
1AG0008
Pitesti- Nord, N. Balcescu, bl.L6 / sc.D/ ap.1
Tel.:0721268288
Curtea de Arges - Ivancea, str.Eroilor,bl.D2, ap1.Dictionar
Euristica
Euristica se refera la regulile mentale care pot conduce la o solutie.
continuare
Sa zicem...sau...de exemplu
Sa zicem ca nu mi-am propus o tema anume ci doar vreau sa punctez situatii reale in care oricine poate sa se regaseasca acum ..sau poate mai tarziu. Ma gandesc ca in acest fel cunoscutii vor intelege ca noi, psihologii, nu am primit inzestrari supranaturale care sa ne fereasca de tot felul de evenimente si ca inaintea „titlului onorific” de psiholog, l-am primit, culmea, pe cel de OM, simplu, normal, cu trairi si stari diverse: ne bucuram, ne intristam, ne infuriem, ne uram, ne acuzam, etc. Surprinzator?? As, ma indoiesc. As jigni inteligenta multora si chiar nu se cade. Atu-ul, ca sa zic asa, e faptul ca detinem o experienta profesionala care ne permite totusi sa ne gestionam mai bine aceste afecte si sa ne ghidam dupa niste metode , abilitati, deprinderi bine cunoscute si aprofundate care ne ajuta cat de cat in astfel de momente „cheie”. Faptul ca unii dintre noi doar mimeaza aceasta experienta sau mai mult si-o inventeaza prin prisma unor factori care tin de statut e alta treaba. Si sa ne fie cu iertare, chestia asta se intampla in orice domeniu.De exemplu mi-aduc aminte ca in facultate, in ultimul an, am avut o discutie libera la un curs de terapie in care s-a adus in discutie o tema oarecum in trend: conflictul dintre generatii. M-a surprins persoana care a propus subiectul, dar am apreciat-o pentru curajul de a puncta niste framantari delicate, tinand cont de pozitia ei profesionala cunoscuta de catre ceilalti colegi. Cu toate astea am inteles ca psihologul nu este delegat cu vreo imunitate speciala in niciun context de viata, din contra el poate fi predispus la o diversificare a situatiilor imprevizibile, stranii, ale vietii de zi cu zi.
Sa zicem ca mi-a ramas in minte discutia, dar ceea ce nimeni nu puncteaza niciodata este faptul ca acest conflict al generatiilor nu este un fenomen nou, el datand de cand lumea. Ca nu putea fi luat in dezbatere, nici macar adus in discutie pe vremea „cealalta”, asta nu anuleaza deloc existenta fenomenului. Exista si va exista intotdeauna, indiferent de vremurile prin care trecem sau vom mai trece. Conflictul are la baza multi factori, dar cel mai puternic pare sa fie teama. Ceea ce nimeni nu vrea sa accepte este dezavantajul si de o parte si de alta. Ramane sa va identificati fiecare in generatia convenabila, dar sa recunoasteti dezavantajele.
De exemplu, mie imi place sa ma incadrez in generatia de mijloc, nu neaparat ca un moft, cat mai degraba considerand-o ca pe o perceptie personala. Aici e si mai si: caci intri precum mingea de ping-pong si nu stii niciodata cum pici. Depinde de taberele din jur. Ca suport, nu exista decat pregatirea profesionala care imi confera uneori resursele si metodele aditionale in astfel de situatii. Dezavantajul e ca nu primesc onorariu...Ei, sa zicem ca glumesc.. Sa mai zicem despre niste valori care se tot perinda de mult timp printre noi, printre fiecare dintre noi. Valori cu statut social, valori cu titluri grele si CV-uri mirobolante, valori ce ne dau lectii si ne apostrofeaza pe noi, cei fara valoare.
De exemplu, eu nu sunt o valoare de acest gen, asta e..Poate de aia imi si tot exersez saptamanal norocul la loto. Nici nu cred ca mi-as dori o accedere spre acel fel de de valoare. Calitatile fiecaruia nu trebuie neaparat facute public, dar constientizate e musai! Valoarea mea e in schimb una umana, una de care putini se mai bucura astazi. Sa zicem ca eu ma bucur precum un bufon de la circ: cu un ochi trist si unul plin de fericire. Fiecare intelege ce vrea. Dar ce ne facem cand pe langa aceasta valoare umana, mai vine si cea profesionala si cea a experientei calitative? Pai sa zicem ca vin cei cu valoare mimata , cei cu valoare tip „cont” si ni le calca in picioare. Cam asa stau lucrurile. Realitatea trista e ca nu prea se intrezaresc solutii in astfel de probleme. Nici nu se vor. Nici n-am avea cum. Aceasta a fost opinia unui om care se declara optimist, culmea! Uneori realismul e mai puternic. Lucrul bun e ca valoarea umana stie si nu are teama sa riposteze. Asa ca o face. Indiferent de rezultat. In fond si la urma urmei celebrii cai de la bicicleta, cum spune poporul roman, nu pot fi luati, ar fi culmea...valoarea tip „cont” nu cunoaste mersul pe jos, ea circuland numai cu X5-uri, sau alte mijloace. Si uite asa apare un alt atu: picioarele frumoase, care cunosc mersul pe jos, cu metroul, cu autobuzul. Nu e bine nici asa. Picioarele frumoase deranjeaza. Ca multe altele de fapt.
Dar sa stiti ca si pe valorile umane le deranjeaza multe aspecte si lucruri. De exemplu, mie nu-mi plac cucii. La inceput se dovedesc a fi lacomi, nesatiosi, urati, fara recunostinta fata de formatori, respectiv hranitori, care se spune ca-i cara permanent „provizii”, turnandu-i parca intr-un sac fara fund. Se zice ca pentru a nu mai imparti bunatatile cu alti aderenti, incepe procesul de eliminare al adevaratilor beneficiari. Urat..si totusi real. Pe cat vrea sa para sociabil, pe atat este de singuratic, umbland din creanga in creanga si delegand atributii hotesti altor valori de a-i face treaba. Ceea ce ma intriga si-mi displace enorm e ca nu are dusmani, fiind cica extrem de prevazator. S-ar putea crede ca sunt invidioasa, rautacioasa. Ei si ce? Poate ca chiar sunt si tocmai asta intareste si mai mult conditia mea simpla..umana. Nu-mi plac nici frunzele moarte, indiferent de paleta coloristica pentru ca agreez vivacitatea.
Sa zicem ca acesta nu este un pamflet, este un exemplu pentru valorile reale care stiu, cunosc, se izbesc permanent de non-valori, riposteaza si vor sa aduca o schimbare in aceasta privinta. Noi nu cumparam voturi, nu le cersim, nu le falsificam pentru a ne fi recunoscuta calitatea umana, noi le primim de la cei care au ochi, urechi, constiinta, cunostinte asimilate temeinic, spirit curat, deschis, fara inhibitii, fara temeri si evident, stapani pe ei! Ca de exemplu...eu!
psiholog Valentina Rotaru
Alte articole:
- • Exista o formula a fericirii
- • Increderea intre simplu si complex
- • Gasca cea cu vino-ncoa'
- • Razboiul cu noi insine - front invizibil
- • Stapanii gandurilor
- • QUO VADIS tanara generatie?
- • De ce-urile infidelitatii
- • Traficul si pericolele neconstientizate!
- • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
- • Egalul tau si proiectiile lui