Cabinet Individual de Psihologie
Petrescu Adriana
1AG0008
Pitesti- Nord, N. Balcescu, bl.L6 / sc.D/ ap.1
Tel.:0721268288
Curtea de Arges - Ivancea, str.Eroilor,bl.D2, ap1.Dictionar
Euristica
Euristica se refera la regulile mentale care pot conduce la o solutie.
continuare
,,Stripteass comportamental"
Primele zile ale lunii Martie au un statut special. Copiii, fetele si femeile isi aleg una dintre aceste zile, numind-o ,,baba mea’’ si o urmaresc cu atentie, incercand sa-si prevesteasca viitorul an in functie de aspectul zilei: o ,,baba” insorita si senina le anunta un an bun si linistit. Dimpotriva, o ,,baba’’ mohorata si ploioasa sau cu zapada, inseamna ca va urma un an plin de necazuri si de suparari. Legenda spune ca ,,babele’’ au radacini in legenda Babei Dochia. Se spune ca aceasta i-ar fi dat norei sale (pe care nu prea o avea la inima) un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l albeasca. Fata l-a spalat pana cand i-au sangerat degetele, dar lana a ramas tot neagra. Disperata, a inceput sa planga, dar a auzit-o Iisus Hristos care i-a daruit o floare rosie si i-a spus sa spele lana cu ea. Tanara i-a urmat sfatul, a pus floarea in apa si lana s-a albit, dupa care i-a dus ghemul soacrei. Cum pastrase in mana floarea rosie, Dochia a plecat cu oile la munte, fiind convinsa ca venise primavara. In timp ce urca, si-a scos, rand pe rand, cojoacele pe care le avea pentru ca i se facuse cald. Nu mai conteaza ce s-a intamplat cu Dochia, ne oprim in acest punct.
Pornind de la aceasta legenda si de la faptul ca inca se mai aleg ,,babe’’ va propun astazi sa facem ,,stripteass comportamental’’. Pentru a reusi, avem nevoie doar de disponibilitatea de a ne analiza comportamentul in relatia cu partenerul de viata si de onestitatea de a recunoaste similititudinile cu tipologiile comportamentale care vor fi enumerate in continuare. Daca va veti recunoaste, nu spuneti la nimeni - incercati doar sa inlocuiti acel comportament cu unul nou care trebuie sa fi neaparat autentic. Va recomand sa dezbracati comportamentele second-hand imprumutate de la mama/tata, frati/surori mai mari sau prieteni pentru ca nu va veti simti bine in “hainele” purtate de alte persoane iar daca pentru ei s-au potrivit pentru d-voastra ar putea fi incommode sau demodate.
De multe ori ne intrebam de ce nu suntem fericiti? De ce partenerul nostru nu observa cat de mult facem pentru el/ea? De ce ne raneste prin atitudine sau comportament? Stiti care este raspunsul? Pentru ca, la randul lui/ei, este nefericit/a. Spre exemplificare o sa va propun spre analiza doua-trei tipuri de comportamente – de fapt un amestec disfunctional de roluri - care ,, ne ajuta sa nu fim fericiti’’.
Voi incepe cu doamnele insa voi continua cu domnii - asa ca nu va grabiti sa trageti concluzii pentru ca nu intentionez sa discriminez niciunul dintre sexe. Ah, sa nu uit, nu vor fi discutate in articol cazurile atipice situate la limita moralitatii – cine este curios poate discuta la cabinet despre orice si oricine (nu o sa barfim, o sa facem “studii de caz”). Daca sunteti pregatiti, sa incepem spectacolul de streptess:
Sotia “mama”Exista barbati care cauta in partenera modelul mamei, insa, exista si opusul. Cum se comporta acest tip de partenera? Pentru sot este dificil sa faca diferenta intre cea cu care s-a casatorit si propria mama – este la fel de critica atunci cand ,,nu-si face tema’’, evita sa discute diverse subiecte pentru ca, de fel, ,,copiii nu inteleg’’, pedepseste greselile in ,,scop educativ’’, iarta pentru ca ,,trebuie sa ierte’’ si numai dupa ce ,,copilul’’ promite sa nu se mai repete gresala. Daca sotia se va purta ca o mama, evident si sotul se va purta ca un copil. Va incerca permanent, ca in copilarie, sa iasa de sub autoritatea ei si va face ,,mici prostioare’’ (iesiri prelungite cu baietii la un suc – a se citi bere, va cumpara tigari in loc de biscuiti – a se intelege merge intr-un cazinou, la ,,adolescenta’’ isi va face o prietena cu care o va insela, etc.) pentru a-i arata ca ,,a crescut’’. Cand se naste un copil in acest cuplu, rolul de ,,sotie-mama’’ dispare pentru ca locul sotului este luat de copil. Teoretic ar trebui sa intalnim de acum inainte doua roluri diferite – cel de mama pentru copil si el de sotie pentru partener. Din nefericire exista situatii in care copilul devine singura preocupare a femeii iar sotul un ,,accesoriu social’’ care va continua sa faca aceleasi “prostioare” numai ca scopul o sa fie diferit – va incerca astfel sa-i atraga atentia sotiei ca exista.
Sotia “sot”Acest gen de sotie face, fara intentie, o greseala destul de grava – ii fura rolul sotului. Il stie pe de rost fiindca a invatat de la tata cum sa ia o decizie, cum se bate un cui, cum se repara o priza sau cum se schimba sigurantele la tabloul electric. Ce rau poate fi in asta? Nimic dar, o sa va rog sa raspundeti la o intrebare: daca ne pricepem la toate, de ce ne-ar mai trebui barbat in casa? Priviti in jurul d-voastra si vedeti cate dintre femeile care se ocupa de toate problemele sunt fericite. Si apoi uitati-va la partenerii lor – cati dintre ei au problem cu alcoolul, cati prefera sa munceasca peste program pentru ca acasa nu au nimic de facut si poate in felul acesta vor fi valorizati. Ce este trist este ca lui ii va rasuna permanent in ureche: “Nu esti in stare de nimic! Ce te-ai fi facut daca nu eram eu? Cainii te mancau!”, iar ea se va intreba cu ce greseste ca doar le face pe toate, ce mai vrea de la ea ca sa fie multumit. Ce comod ar fi, pentru noi femeile, daca am imparti responsabilitatile conform “fisei de post” si le-am lasa sotiilor dreptul de a rezolva o parte din treburile casnice, de a se ocupa de actele necesare pentru un credit, sau de a merge la sedintele cu parintii. Doamnelor, cand o sa obositi sa le mai rezolvati pe toate, cereti ajutor sotului. O sa fiti surprinse ca stie sa repare un obiect si unde isi are biroul administratorul blocului. Pentru a nu fi dezamagite, evitati sa-i cereti sa coasa goblen sau sa croseteze!Domnilor, va asigur ca atunci cand sotia va fura rolul nu o face pentru a demonstra ca nu sunteti buni de nimic ci, dimpotriva, in mintea ei incearca sa rezolve toate treburile din dorinta de a petrece mai mult timp impreuna cu sotul. Este, daca vreti, o dovada de iubire pe care, din nefericire, o transmite disfunctional. Daca intelegeti acest lucru este suficient sa-i comunicati sotiei ca apreciati cat de mult se implica in treburile casei dar ati fi mai fericiti daca ar imparti totul cu d-voastra.
Sotia “sotie”Banuiesc ca sunteti tare curiosi sa stiti ce face si cum se poarta o astfel de femeie. Sau, va intrebati cum reuseste sa nu amestece rolurile. Ei bine, nu am sa va spun. Pai, daca este “sotie-sotie” inseamna ca nu exista nici urma de disfunctionalitate, deci nu trebuie analizata. Va pot spune doar ca o astfel de femeie a reusit sa descopere reteta castigatoare prin intermediul carei si-a asigurat propria fericire, isi joaca rolul cu profesionalism si ii face si pe ceilalti fericiti. Le felicit din inima pe toate “sotiile sotii”!
psiholog Adriana Petrescu
Pornind de la aceasta legenda si de la faptul ca inca se mai aleg ,,babe’’ va propun astazi sa facem ,,stripteass comportamental’’. Pentru a reusi, avem nevoie doar de disponibilitatea de a ne analiza comportamentul in relatia cu partenerul de viata si de onestitatea de a recunoaste similititudinile cu tipologiile comportamentale care vor fi enumerate in continuare. Daca va veti recunoaste, nu spuneti la nimeni - incercati doar sa inlocuiti acel comportament cu unul nou care trebuie sa fi neaparat autentic. Va recomand sa dezbracati comportamentele second-hand imprumutate de la mama/tata, frati/surori mai mari sau prieteni pentru ca nu va veti simti bine in “hainele” purtate de alte persoane iar daca pentru ei s-au potrivit pentru d-voastra ar putea fi incommode sau demodate.
De multe ori ne intrebam de ce nu suntem fericiti? De ce partenerul nostru nu observa cat de mult facem pentru el/ea? De ce ne raneste prin atitudine sau comportament? Stiti care este raspunsul? Pentru ca, la randul lui/ei, este nefericit/a. Spre exemplificare o sa va propun spre analiza doua-trei tipuri de comportamente – de fapt un amestec disfunctional de roluri - care ,, ne ajuta sa nu fim fericiti’’.
Voi incepe cu doamnele insa voi continua cu domnii - asa ca nu va grabiti sa trageti concluzii pentru ca nu intentionez sa discriminez niciunul dintre sexe. Ah, sa nu uit, nu vor fi discutate in articol cazurile atipice situate la limita moralitatii – cine este curios poate discuta la cabinet despre orice si oricine (nu o sa barfim, o sa facem “studii de caz”). Daca sunteti pregatiti, sa incepem spectacolul de streptess:
Sotia “mama”Exista barbati care cauta in partenera modelul mamei, insa, exista si opusul. Cum se comporta acest tip de partenera? Pentru sot este dificil sa faca diferenta intre cea cu care s-a casatorit si propria mama – este la fel de critica atunci cand ,,nu-si face tema’’, evita sa discute diverse subiecte pentru ca, de fel, ,,copiii nu inteleg’’, pedepseste greselile in ,,scop educativ’’, iarta pentru ca ,,trebuie sa ierte’’ si numai dupa ce ,,copilul’’ promite sa nu se mai repete gresala. Daca sotia se va purta ca o mama, evident si sotul se va purta ca un copil. Va incerca permanent, ca in copilarie, sa iasa de sub autoritatea ei si va face ,,mici prostioare’’ (iesiri prelungite cu baietii la un suc – a se citi bere, va cumpara tigari in loc de biscuiti – a se intelege merge intr-un cazinou, la ,,adolescenta’’ isi va face o prietena cu care o va insela, etc.) pentru a-i arata ca ,,a crescut’’. Cand se naste un copil in acest cuplu, rolul de ,,sotie-mama’’ dispare pentru ca locul sotului este luat de copil. Teoretic ar trebui sa intalnim de acum inainte doua roluri diferite – cel de mama pentru copil si el de sotie pentru partener. Din nefericire exista situatii in care copilul devine singura preocupare a femeii iar sotul un ,,accesoriu social’’ care va continua sa faca aceleasi “prostioare” numai ca scopul o sa fie diferit – va incerca astfel sa-i atraga atentia sotiei ca exista.
Sotia “sot”Acest gen de sotie face, fara intentie, o greseala destul de grava – ii fura rolul sotului. Il stie pe de rost fiindca a invatat de la tata cum sa ia o decizie, cum se bate un cui, cum se repara o priza sau cum se schimba sigurantele la tabloul electric. Ce rau poate fi in asta? Nimic dar, o sa va rog sa raspundeti la o intrebare: daca ne pricepem la toate, de ce ne-ar mai trebui barbat in casa? Priviti in jurul d-voastra si vedeti cate dintre femeile care se ocupa de toate problemele sunt fericite. Si apoi uitati-va la partenerii lor – cati dintre ei au problem cu alcoolul, cati prefera sa munceasca peste program pentru ca acasa nu au nimic de facut si poate in felul acesta vor fi valorizati. Ce este trist este ca lui ii va rasuna permanent in ureche: “Nu esti in stare de nimic! Ce te-ai fi facut daca nu eram eu? Cainii te mancau!”, iar ea se va intreba cu ce greseste ca doar le face pe toate, ce mai vrea de la ea ca sa fie multumit. Ce comod ar fi, pentru noi femeile, daca am imparti responsabilitatile conform “fisei de post” si le-am lasa sotiilor dreptul de a rezolva o parte din treburile casnice, de a se ocupa de actele necesare pentru un credit, sau de a merge la sedintele cu parintii. Doamnelor, cand o sa obositi sa le mai rezolvati pe toate, cereti ajutor sotului. O sa fiti surprinse ca stie sa repare un obiect si unde isi are biroul administratorul blocului. Pentru a nu fi dezamagite, evitati sa-i cereti sa coasa goblen sau sa croseteze!Domnilor, va asigur ca atunci cand sotia va fura rolul nu o face pentru a demonstra ca nu sunteti buni de nimic ci, dimpotriva, in mintea ei incearca sa rezolve toate treburile din dorinta de a petrece mai mult timp impreuna cu sotul. Este, daca vreti, o dovada de iubire pe care, din nefericire, o transmite disfunctional. Daca intelegeti acest lucru este suficient sa-i comunicati sotiei ca apreciati cat de mult se implica in treburile casei dar ati fi mai fericiti daca ar imparti totul cu d-voastra.
Sotia “sotie”Banuiesc ca sunteti tare curiosi sa stiti ce face si cum se poarta o astfel de femeie. Sau, va intrebati cum reuseste sa nu amestece rolurile. Ei bine, nu am sa va spun. Pai, daca este “sotie-sotie” inseamna ca nu exista nici urma de disfunctionalitate, deci nu trebuie analizata. Va pot spune doar ca o astfel de femeie a reusit sa descopere reteta castigatoare prin intermediul carei si-a asigurat propria fericire, isi joaca rolul cu profesionalism si ii face si pe ceilalti fericiti. Le felicit din inima pe toate “sotiile sotii”!
psiholog Adriana Petrescu
Alte articole:
- • Exista o formula a fericirii
- • Increderea intre simplu si complex
- • Gasca cea cu vino-ncoa'
- • Razboiul cu noi insine - front invizibil
- • Stapanii gandurilor
- • QUO VADIS tanara generatie?
- • De ce-urile infidelitatii
- • Traficul si pericolele neconstientizate!
- • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
- • Egalul tau si proiectiile lui