Cand ne nastem, fiecare dintre noi suntem asemeni unei coli albe de hartie pe care forte independente de vointa noastra incep sa scrie, rand cu rand, o reteta a fericirii sau nefericirii. Invatam sa ne bucuram, sa plangem sa fim furiosi sau indiferenti dar nu suntem invatati sa privim in adancul inimii noastre sisa “citim” daca ceea ce facem este in concordanta cu ceea ce simtim sau este aiurea. Daca am fi niste corabii care plutesc pe oceanul necunoscutuluicred ca ar fi bine sa tinem cont de “curentii” care ne pot purta spre ecuator sau spre poli… depinde de forta acestor curenti (educatie, credinte, modele, etc.), dar sa nu uitam ca un “sistem personal de navigare”adaptabil ne poate ajuta sa ajungem exact acolo unde ne dorim.Din nefericire, intalnim in viata de zi cu zi corabii care plutesc in deriva fie pentru ca nu stiu unde vor sa ajunga si accepta sa se lasa purtate de “curenti” si/sau “valuri” fie ca acestea sunt mai puternice decat corabia si o impiedica sa-si urmeze cursul. In acest din urma articol incerc sa “agit” un clopotel de alarma asupra faptului ca asimilarea unor concepte, opinii, modele in forma bruta fara a le adapta nevoilor si potentialului personal nu este benefic.Pentru ca am promis domnilor ca nu-i voi discrimina, iata cateva modele frecvent intalnite printre d-voastra:
Barbatul “paradoxal”Cu ce iese in evidenta un astfel de barbat – cu incapatanarea cu care isi doreste sa ofere femeii de langa el exact ceea ce ea nu-si doreste. Face acest lucru pentru ca isi imagineaza fericirea ca fiind ceva material si cu cat acumularile materiale sunt mai consistente cu atat fericirea este mai mare. Pentru a intelege am sa va spun o poveste: in urma cu ceva timp l-am intrebat pe un client ce se ascunde in spatele dependentei sale si am primit un raspuns cat se poate de clar: “neputinta de a-i oferi sotiei mele ceea ce isi doreste – o casa, o masina si bani”. Ati putea spune ca avea dreptate sa se imbete zilnic din cauza incapacitatii lui de a atinge stabilitatea care le-ar asigura fericirea. A fost atat de convingator incat, gandindu-ma la realitatile sociale, mai mai ca eram tentata sa ii dau dreptate numai ca, l-am intrebat daca stie ce anume isi doreste sotia de la el. A raspuns la fel de sigur: “sa nu mai beau!”. Momentul a fost unic pentru ca a realizat ca sotia, care il anuntase ca intentioneaza sa puna capat relatiei, facea acest lucru din cauza ca el ii “oferea” exact ceea ce ea dispretuia. Si a mai inteles ca nu le poate avea pe toate odata ca este eficient sa-ti fixezi obiective realiste si ca le poti realiza pas cu pas, in functie de o serie de criterii pe care ai libertatea sa le stabilesti singur. Recomandare: inainte de a va proiecta propriile dorinte asupra partenerei intrebati-o ce anume isi doreste de la d-voastra si evitati sa ii oferiti altenativa care o va determina sa isi reconsidere dorinta de a ramane in relatie.Nu uitati: daca ca esti iubit pana si ceapa are gust de capsuna si nu-i aduceti partenerei ananas daca va cere mere ! Barbatul "gelos"Genul de persoana (caracterizarea este valabila pentru ambele sexe), care se remarca printr-un pattern de suspiciune excesiva in ceea ce priveste loialitatea partenerei, neincredere, tendinta spre control si interpretativitate a celor mai nevinovate gesturi si/sau cuvinte.In cele mai multe dintre situatii, gelozia are doua cauze principale: o poveste veche de dragoste nefinalizata in care barbatul a fost inselat si teama de a fi abandonat - caracteristica partenerilor care provin din familii destramate. Banuiesc ca sunteti un pic nedumeriti vis-a-vis de formularea “poveste de dragoste nefinalizata” si o sa spuneti ca daca este veche, implicit este si incheiata. Realitatea este ca legatura emotionala cu persoana care v-a inselat este inca prezenta in gandurile automate care va bombardeaza mintea si nu o sa va puteti opri sa nu generalizati comportamentul, atribuindu-l tuturor partenerelor viitoare. Nu aveti dovada infidelitatii dar simtiti dorinta de a preveni o astfel de situatie. Imi imaginez ca este destul de dificil pentru un barbat sa admita faptul ca a fost victima unei femei dar imi permit sa pun o intrebare: “cu ce este vinovata actuala partenera pentru ca ati avut nesansa de a iubi o femeie usoara?”. Daca raspunsul va fi: “pentru ca este femeie”, va recomand sa cautati unul rational, deoarece acesta este reprezinta o generalizare care nu se bazeaza pe argumente operationale. Am mai subliniat si in alte articole faptul ca fiecare dintre noi este unic si, daca am lua in calcul doar defectele celor din jurul nostru am prefera, probabil, sa ramanem singuri. Barbatul "violent"Nu-mi place acest tip de barbat! Desi este o realitate prezenta in toate societatile nu pot sa nu ma razvratesc impotriva tendintei de a “convinge” partenera cu pumnul pentru ca nu are suficienta capacitate sa se faca inteles prin alte metode. Totodata, imi este greu sa inteleg, ca femeie, cum poti sa convietuiesti cu un partener care te considera un sac de box pe care se antreneaza ori de cate ori simte nevoia sa-si demonstreze ca el este “seful”. O intrebam pe o doamna care sunt motivele pentru care accepta sa ramana alaturi de un “pugilist” autohton si am fost surprinsa sa recunosc in relatarea ei o serie de “softuri” care tin cont doar de discursul social – ce zice lumea daca voi divorta? Unde am sa ma duc! Astept sa temine copilul scoala, etc., dar cand am rugat-o sa dea la o parte setul de credinte dupa care se ghidea si sa-mi spuna ce si-ar dori ea personal a raspuns fara sa stea prea mult pe ganduri ca ar vrea sa fuga de sot fara sa se uite nicio clipa inapoi. Am inteles atunci cat de nefericita era acea femeie si am admirat-o pentru ca a inteles ca nimeni, in afara de ea, nu suporta umilinta cu aceeasi intensitate si, mai ales, pentru ca a descoperit ca exista alternative atunci cand constientizezi ca iti doreste altceva. Personal cred ca violenta este o dovada de slabiciune si incapacitate de exprimare a nevoilor intr-o maniera congruenta. Cum, de fel, victima aleasa este mai mica si mai slaba decat agresorul, ne putem intreba daca nu cumva este o dovada de “impotenta” in afirmarea autoritatii. Orice femeie agresata fizic poate ajunge la un moment dat la concluzia ca “mai rau de atat nu se poate” si isi asuma riscul de a lua atitudine, pentru ca nu poti rezista la infinitlanga cineva doar de frica.Recomand barbatilor violenti sa evite un astfel de moment! Nici nu aveti idee ce resurse poti gasi intr-o femeie pentru care suferinta a ajuns la “supraplin”.Domnilor , va rog sa-mi permiteti sa va invit sa va imaginati femeia ca pe o floare care poate rezista la temperaturi scazute, la lipsa luminii, a umiditatii si a caldurii solare, care pentru a se dezvolta si inflori , are nevoie doar de iubire. Cred ca sta in puterea oricarui barbat sa faca o femeie sa infloreasca iar daca nu o face, cu siguranta nu este o actiune deliberata ci, mai degraba, una neinspirata. psiholog Adriana Petrescu