PSIHOTERAPIE PITESTI

Draga jurnalule, dupa ce o perioada buna de timp ne-am invartit in jungla densa a tranzitiei am ajuns intr-un tarziu intr-un orasel linistit. Pe fetele oamenilor intalniti in cale se putea citi o teama usor perceptibila provocata, probabil, de o criza despre care auzisem ca s-a abatut asupra localitatii.  Nu stiu cat de real simteau criza fiecare dintre ei dar era clar ca starea lor afectiva era intretinuta si uneori  exacerbata de mesajele cu care erau zilnic bombardati – o sa muriti de foame, nu o sa mai aveti cu ce sa va platiti darile, o sa fie un cutremur intr-o joi pe la trei…. etc.  Tocmai imi doream sa ma indrept cat mai repede spre iesire cand, la un moment, dat stazile au devenit colorate. Pe fiecare copac, stalp si zid ma intampinau afise cu zambitoare si maini intinse care le promiteau o viata colorata in roz-bombon si rauri de miere care sa curga de la est la vest sau de la nord la sud… Atunci am inteles – urmau niste alegeri !  Am ramas totusi cu cateva nedumeriri: de ce aveau toti mana intinsa catre locuitorii inofensivi? Cine le spusese ii vor putea convinge pe ceilalti ca traiesc si respira doar pentru binele lor ca daca zambesc larg si arata cu degetul spre rivali? Oricum, nu-i treaba mea si, din cate am observat, nici a locuitorilor.

Imi amintesc ca am incercat sa imi explic cine are de castigat daca se induce o stare de teama. M-am intrebat apoi cati nu au fost amenintati mai mult sau mai putin voalat: “sunt o suta la poarta care abia astepta sa iti ia locul”. Si mi-am imaginat reactiile lor  – au devenit “mici” si s-au rugat sa-i “treaca” supararea sefului, s-au simtit inutili si lipsiti de orice valoare, au inceput sa munceasca si mai mult in speranta ca nu vor mai starni furia celor investiti sa-i evalueze.  Mi-a venit spontan in minte proverbul “cine munceste, greseste ”  (editie noua adaptata situatiei, pentru a nu lasa loc interpretarilor)!

De-a lungul timpului am auzit de nenumarate ori: “la americani se face”, la “nemti se drege” si am vrut tot de atatea ori sa am posibilitatea sa spun “da, asa este, cu o mica diferenta insa – ei pornesc de la urmatoarea premisa: daca omul este multumit isi face treaba ca la carte, daca nu rezultatul este zero”. Altfel spus omul este asezat inaintea intereselor si, daca e sa imprumuti “din vecini” ia tot pachetul nu doar ce convine unuia sau altuia.   

Vreau sa va asigur ca rezerva mondiala de inteligenta nu se afla in dreptul niciunei case. Ca nimeni nu are dreptul sa-mi conteste abilitatea de a gandi si a simti, iar daca gresesc nu ma supar daca imi este aratat  ce anume si cum trebuie sa fac pentru a nu mai “pica in abatere”.  Personal am un principiu: daca o persoana poate sa desfasoare o activitate pot si eu cu conditia sa  vreau. Nu stiu cat este de bun dar functioneaza ! Recunosc ca nu “imi iese din prima” dar stiu ca deprinderea de a face ceva se formeaza in timp si am rabdare cu mine.    

Criza vine si trece – va fi o poveste de putere pentru cei care nu se vor lasa doborati si o perioada negra pentru cei care vor dori sa se victimizeze dar, m-as bucura daca as fi lasata sa o “simt” prin prisma propriei mele perceptii fara a fi “crizata” zi de zi de analize economico-financiare si “previziuni astrale” catasftofale.   Le urmaresc uneori pentru ca imi place sa observ cat de creativa este mintea omului si cat de multe argumente logice poate aduce in sustinerea unui punct de vedere mai mult sau mai putin oficial. 

Am mari probleme in a continua … imi doream sa fie un mesaj incurajator pentru cei care sunt gata sa se lase coplesiti si nu intrezaresc solutii pentru a depasi momentul. Va marturisesc ca  la randul meu sunt un pic frustrata si ma simt “sedusa si abandonata” de multitudinea de afise care s-au tot derulat prin fata ochilor. Imi este greu sa mai diger incompetenta in oricare din formele ei de manifestare. De obicei, atunci cand este frustrat incepi sa somatizezi si pentru ca nu-mi doresc asta, am incetat sa mai caut scuze pentru inabilitatile altora … fie ca sunt de pe strada fie ca sunt pe afise. Si, fiindca veni vremea autodezvaluirilor, sa va povestesc ca atunci cand eram mica si voiam sa sa-mi fie frica, imi imaginam ca ma aflu in afara unei navete spatiale  (pentru a repara ceva) si, din intamplare, cablul de legatura se rupea si cadeam in gol (fobie de vid -relativ comuna ca si cea de serpi ). Pentru cateva secunde, eram atat de speriata de faptul ca nu pot atinge pamantul…  Astazi nu mai trebuie sa-mi imaginez o astfel de situatie este de ajuns sa constientizez ca sunt pe pamant intr-un orasel linistit lovit de criza….

 In profesia mea se spune ca “ai parte de clientii pe care ii meriti” iar, daca ar fi sa extindem domeniul de aplicabilitate, am putea spune ca avem parte de sefii/liderii pe care ii meritam. Exista totusi o diferenta – clientii vin la mine, nu-i selectez eu,  in vreme ce imi dau silinta sa aleg “afisul” pe criterii de …. “competenta”.  Observ ca nici aici nu prea imi “iese din prima” insa, constientizez ca nu-i vina mea ca parintii “(IN)competentilor” sunt foarte prolifici ...

Mi-as dori sa fie o pacaleala de 1 Aprilie … din pacate tot ce se intampla este o realitate intr-o lume de falsuri.   

PS 1 Multumesc persoanei care mi-a trimis intrebarea: “dar ce-i asta? "Lost"- sezonul 4?” pentru ca nu stiam ce titlu sa dau acestui articol.

 PS 2 Nu ma pot abtine sa nu va ofer o solutie practica de relaxare si situatii de criza:

In mod normal, o minte care este supusa incontinuu unui efort considerabil va avea de suferit de pe urma acestei presiuni.

Iata mai jos o metoda de relaxare in 5 pasi simpli, foarte eficienta, care te poate ajuta intotdeauna:

1. Imagineaza-ti ca te afli la munte, langa un izvor.

2. Pasarile se aud ciripind in aerul rece si curat.

3. Nimic nu te poate deranja aici. Nimeni nu cunoaste locul tau secret.

4. Sunetul unei mici cascade creaza un fundal sonor linistitor.

5. Incearca sa-ti imaginezi cu claritate figura persoanei (care te crizeaza) pe care o tii cu capul sub apa.

psiholog  Adriana  Petrescu

• • Exista o formula a fericirii
• • Increderea intre simplu si complex
• • Gasca cea cu vino-ncoa'
• • Razboiul cu noi insine - front invizibil
• • Stapanii gandurilor
• • QUO VADIS tanara generatie?
• • De ce-urile infidelitatii
• • Traficul si pericolele neconstientizate!
• • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
• • Egalul tau si proiectiile lui