PSIHOTERAPIE PITESTI

            Prin anii ‘50 psihologul american Abraham Maslow a  avut initiativa de a ierarhiza nevoile umane (Piramida trebuintelor – 1954). Potrivit teoriei acestuia, nevoile comune (fiziologice) sunt asezate la baza iar daca acestea sunt satisfacute, oamenii se pot concentra pe satisfacerea celorlalte: nevoia de siguranta (vizeaza integritatea fizica), nevoia de apartenenta (a face parte dintr-un grup, familie, comunitate), nevoia de stima (recunoasterea venita din partea altora - rezultata in sentimente de acceptare, prestigiu - si stima de sine – manifestata prin sentimente de incredere, adecvare, competenta) si, pe ultimul nivel, nevoia de auto-actualizare (capacitatea omului de a fructifica la maximum capacitatile proprii, pentru a deveni din ce in ce mai bun). Nu imi propun sa va plictisesc cu teorii si ma opresc aici nu inainte de a preciza ca in 1970 Maslow si-a revizuit Piramida asezand in varful acesteia nevoile cognitive (de cunoastere, de explorare si de a intelege) si pe cele estetice (pentru frumusete, ordine, simetrie).

            Va intrebati cu siguranta de ce acesta introducere si care este scopul urmarit? Pentru ca imi propun sa supun atentiei dumneavoastra doua dintre nivelele piramidei si anume nevoia de apartenenta si cea de stima. De ce anume mi-am propus aceste nivele? Pentru ca in activitatea de zi cu zi constat cu tristete ca se acorda mai multa importanta „lumii” decat propriei persoane. Inteleg perfect nevoia de a face parte dintr-un grup – de la familie pana la cel profesional si inteleg nevoia de a fi acceptat dar, cu conditia sa fie satisfacut intregul nivel al stimei de sine adica si cel referitor la incredere, adecvare si competenta personala. Din nefericire, o mare parte dintre noi ne oprim la primul palier al acestuia.

            Nu de putine ori am auzit in cabinet spunandu-se „dar cum sa fac asta, ce ar spune lumea despre mine?”.  Imi permit pe acesta cale sa va adesez un tir de intrebari: cine va traieste viata - lumea sau dumneavoastra? cine sufera de fiecare data cand aveti un necaz? cine se bucura de reusite personale? credeti ca lumea este preocupata de fericirea sau nefericirea dumneavoastra? va va fi recunoscatoare lumea pentru ca ati tinut cont de „gura” ei ? Nu stiu care vor fi raspunsurile sau ce veti gandi dar vreau sa va spun ca modul in care suntem judecati si evaluati de ceilalti este important doar atunci cand ne ajuta sa corectam comportamentele indezirabile, in rest este barfa.

            Noi romanii suntem foarte sensibili la barfa. In opinia mea aceasta sensibilitate isi are originea in educatia primita in copilarie. Inca din primii ani ne educam copii sa fie cuminti pentru a fi acceptati, sa invete bine pentru a reusi in viata, cum sa fructifice orice situatie pentru a deveni „mai acceptati” decat ceilalti, dar nu-i invatam cum sa aiba incredere in fortele proprii si cat de important este sa se respecte si sa se autovalorizeze. Nu facem asta nu pentru ca nu ne-am dori ci pentru ca nu stim cum sa o facem – nici noi nu am fost invatati !  Si, ca o paranteza, in ultima perioada de timp am observat ca expresia „daca nu esti cuminte chem doctorul sa-ti faca injectie” s-a transformat in  „daca nu esti cuminte te duc la psiholog”. Nu vreau sa-mi imagizez ce este in sufletul micutilor (care stiu ce inseamna sa-ti faca doctorul injectie dar nu stiu ce poate „sa-ti faca” psihologul)!

Revenind, haideti sa va prezint o perspectiva neamenintatoare a „activitatii” de a barfi! Ce ar fi daca am considera barfa ca pe o nevoie a celorlalti de a se compara cu noi? Ar fi OK pentru ca am putea sa ne detasam de nemultumirea provocata de situatia de a fi barfit! „Ce daca port fusta scurta – poarta si tu daca ai ce etala!” „Ce daca mi-am vandut o casa mult prea mare pentru nevoile mele - m-am mutat intr-un apartament pentru ca nu vreau sa fiu sclavul unui credit 20 de ani timp in care probabil nu voi avea timp pentru ceea ce conteaza – fericirea mea personala si a familiei mele”.

Este frustrant sa constientizezi ce anume te face nefericit si sa nu poti schimba situatia doar pentru ca te intrebi ce ar spune lumea despre faptul ca ai revenit asupra unei decizii anterioare. Pai poate sa spuna ca esti inconsecvent, sau ca nu mai ai bani suficienti, sau ca nu te-ai adaptat, sau…., sau…., sau… Va asigur ca, indiferent ce spune lumea situatia dumneavoastra nu se schimba si, daca ramaneti la fel de nefericit/a mai conteaza ce spune lumea? 

In concluzie, daca reusiti sa excludeti vocea „decorului social” din ecuatia vietii personale,    tot ce conteaza este acel „ceva/cineva” ce va face fericiti!

    psiholog Adriana Petrescu     

• • Exista o formula a fericirii
• • Increderea intre simplu si complex
• • Gasca cea cu vino-ncoa'
• • Razboiul cu noi insine - front invizibil
• • Stapanii gandurilor
• • QUO VADIS tanara generatie?
• • De ce-urile infidelitatii
• • Traficul si pericolele neconstientizate!
• • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
• • Egalul tau si proiectiile lui