PSIHOTERAPIE PITESTI

Imi imaginez ca multi dintre noi ne intrebam, uitandu-ne la reportajele care prezinta scena unor accidente de circulatie violente ce se intampla si de ce se intampla atat de multe nenorociri in jurul nostru, ce ar trebui intreprins, si, evident, cine este vinovat ? La ultima intrebare raspunsul il gasim cel mai repede pentru ca, fiecare dintre noi, suntem tentati sa dam vina pe ceilalti participani la trafic, pe instructorul care nu i-a invatat sa conduca, pe politistul care nu i-a examinat cu suficient de multa exigenta, pe guvern ca nu a reabilitat soselele si lista poate continua. Este natural si comod sa cauti vinovati in alta parte. Si, este la fel de natural, sa ne supraevaluam calitatile de soferi. Da, ati citit bine! Nu stiu daca in Romania s-a facut un astfel de studiu, dar in Marea  Britanie, 95 % din cei chestionati au afirmat ca sunt mai prudenti in trafic si sofeaza mai bine decat media. Care medie? Cinci la suta?

Ce stiti despre condusul autovehiculului? Probabil o multime de date … generale.

Vreti sa stiti cat de complicata este acesta activitate?

Am sa va prezint un prim exemplu:  cand autoturismul este condus cu o viteza de 50 km/ora soferul recepteaza in medie peste 1300 de informatii referitoare la mediul inconjurator, obstacole sau pericole potentiale si ia aproximativ 20 de decizii la fiecate doi kilometri parcursi  (schimba vitezele, directia de mers, regleaza dispozitive, accelereaza sau reduce viteza, etc). Daca luam in calcul faptul ca la o persoana fara afectiuni oftalmologice, campul vizual  (ansamblul punctelor din spatiu pe care ochiul il poate percepe atunci cand este imobil) are 180 de grade cand sta pe loc si ca in condidiite in care ne deplasam cu o viteza de 100 de km/h, unghiul se reduce la 45 de grade, va imaginati cate repere se pierd?   

Si ce altceva mai face un sofer ? Pai mananca, fumeaza, vorbeste la telefon, regleaza volumul in boxe pe pozitia “maxim” pentru a atrage atentia domnisoarelor asupra sa si asupra masinii pe care o conduce si, desigur, injura pe oricine ii sta in cale...  

Sa trecem acum la pericolele invizibile cu care ne confruntam zilnic in trafic. Va intrebati probabil de ce invizibile? Pentru ca nu suntem constienti de existenta lor, pentru ca nu ne-au fost probabil niciodata prezentate sau, daca le-am auzit, am fost tentati sa le minimalizam importanta…   

Stiati de exemplu ca succesiunea ciclica a liniilor care separa benzile de circulatie de pe autostrada poate induce o stare modificata de constiinta in cazul in care va focalizati privirea pe acestea?  Raportul dintre spatiile marcate cu alb si cele nemarcate este de 1 la 3  - efectul obtinut: iluzia ca te deplasezi cu o viteza mai mica decat cea reala si esti tentat sa accelerezi. Ce s-ar intampla daca raportul dintre linii si spatii ar fi modificat? Pai, experienta ar fi, pur si simplu, ametitoare. Raportul acesta “asigura” confortul optic pentru conducatorii care circula cu viteza pe autostrada. Situatia se modifica radical in situatia in care liniile sunt apropiate unele de altele, si trasate in zig-zag  – acestea creaza iluzia ca viteza este mai mare si soferii franeaza … o data, de doua, de trei ori, pana cand ochiul se obisnuieste cu acest stimul si nu-i mai acorda importanta initiala...          

Ati observat vreodata cat de incet vi se pare ca rulati atunci cand parasiti autostrada pentru a intra in localitate? Cu cat mergem mai mult timp cu viteze mari cu atat mai greu ne este sa incetinim. Uneori ai impresia ca stai pe loc – iluzia “benzii de alergat” (poate ati observant ca dupa ce folosesti banda de alergat, pentru cateva clipe aveti senzatia ca mergiti inapoi) . Spre exemplu, daca se circula cu viteza de peste 100 km/h si urmeaza o portiune cu restrictii, sa spunem 50 km/h, viteza cu care este depasita limita impusa poate ajunge si pana la 25 km/h.

Conteaza la fel de mult finetea texturii drumului si inaltimea de la care privesti axul acestuia. Cu cat textura este mai fina cu atat ai impresia ca viteza cu care te deplasezi este mai mare si, cu cat distanta dintre ochi si sosea este mai mare cu atat soferul este tentat sa accelereze mai mult. Este cazul soferilor care conduc SUV-uri sau utilitare, furgonete, etc.

Va intrebati, desigur, daca exista o explicatie psihologica pentru accidentele care au loc la trecerea peste calea ferata. Da, exista o astfel de explicatie desi este greu de crezut ca un sofer nu poate sa nu observe un obiect atat de mare cum este un tren. Ce se intampla de fapt? Pai, primul lucru de remarcat este faptul ca obiectele mari par sa se miste mai incet decat cee mici – acesta iluzie creaza soferului impresia ca va avea timp sa traverseze sinele (perceptie deformata a timpului intalnita si in situatia in care ne grabim: toate semafoare sunt pe rosu). O alta explicatie ar fi ca acel sofer a trecut prin acea zona de sute de ori, s-a oprit si s-a asigurat dupa care a trecut. Incepe sa execute aceste operatiuni mecanic, iar  daca in trecut nu a observat trenul, apare fenomenul de “orbire la schimbari” demonstrat stiintific printr-un experiment destul de interesant in cursul caruia un “turist” a solicitat unei persoane lamuriri in legatura cu locatia unui obiectiv oarecare. In timp ce aceasta din urma era prinsa in explicatii, printre cei doi au trecut alte doua persoane care transportau un panou de dimensiuni relativ mari. In momentul in care panoul i-a separat, “turistul” a fost inlocuit cu un altul. Rezultatul experimentului: in loc sa fie surprinsa, persoana care dadea explicatiile a continuat ca si cand ar fi discutat cu primul “turist”.  Mi-as dori sa constientizez faptul ca snut sitautii in crae mnitea noastra percepe realitatea in intregul ei  si nu pe bucati separate.  Observati ca nu percepeti fiecare litera in parte ci cuvantul ca un intreg pentru ca ati putut citi “snut sitautii in crae mnitea” desi acum sesizati ca nu inseamna nimic (pot fi citite cu conditia ca prima si ultima litera sa-si pastreze pozitia).              

De retinut si faptul ca in momentul in care atentia noastra se concentreaza pe un detaliu (ex. numaratul banilor incasati la ultima statie), sau un eveniment oarecare, avem tendinta sa ignoram celelalte obiecte aflate in campul nostru vizual. Fenomenul se numeste “orbire atentionala”. Practic vedem trenul dar creierul nu mai proceseaza aceasta informatie pentru ca este “obisnuit” sa nu-l vada venind. Pentru a se preveni fenomenul de orbire atentionala metoda folosita are la baza incitarea curiozitatii. Un exemplu practic il constituie asezarea unor saci de plastic inchisi la culoare peste indicatoarele rutiere noi. Sa presupunem ca locuiti pe o strada pe care Administratia locala a decis sa modifice semnalizarea rutiera. Daca d-voastra stiti de o viata ca este interzis virajul la dreapta nu o sa observati decat la ceva timp ca puteti face acesta manevra. Daca noul indicator va fi acoperit o sa fiti curiosi sa aflati ce se afla sub sac si o sa-l priviti zilnic pana cand va fi ridicat.

 In incheiere sa lasam iluziile vizuale deoparte si sa analizam o realitate ... auditiva : nu faptul ca se tine telefonul la ureche sporeste riscul unui accident ci comutarea atentiei de la activitatea de condus la dialogul purtat. Daca acesta mai este si in contradictoriu sau semnalul este slab ….vai ! De ce este interzis sa vorbesti la telefon in timp ce conduci masina? Pentru ca, in acelasi moment primesti doua tipuri de informatii  (vizuala - strada si auditiva - conversatia) din doua surse diferite ceea ce ingreuneaza procesul de prelucrare a acestora si se creaza un deficit de atentie. Cata vreme atentia este concentrata in a recepta mesajul transmis de interlocutor si a da un raspuns, a exprima o opinie sau a relata o intamplare, hands-free-ul  - dispozitivul inventat pentru a permite soferilor sa tina ambele maini pe volan atunci cand poarta o conversatie telefonica - este aproape la fel de eficient ca si fertilizatorii pentru staplul de telegraf … Si inca ceva, daca in mijloacele de transport in comun se solicita calatorilor sa nu intre in discutii cu soferul este bine sa tineti cont de aceasta altfel, ori de vorbeste la telefon ori de poarta o conversatie cu cineva efectul este cam acelasi... 

Vreti sa verificati?  OK! Cand nu sunteti la volan, urmariti comportamentul persoanei care conduce in timp ce vorbeste la telefon. O sa observati ca fixeaza strada ca si cand atentia lui ar fi exclusiv concentrata asupra acesteia. Daca la incheierea convorbirii o sa fiti curiosi sa aflati ce obstacole a observat in intervalul in care a stat de vorba o sa constatati ca …. de fapt, si-a fixat un reper indepartat si ca restul, …. “s-a sters”.   

Toate cele relatate in acest articol sunt demonstrate stiintific prin experimente si, reprezinta doar o mica parte din pericolele invizibile cu care ne confruntam zilnic. Din nefericire nu putem comanda ochiului si creerului sa nu “mai gafeze” – toti oamenii (chiar si la psihologi !) se confrunta cu ele, dar le putem constientiza si atunci situatia se schimba.

  psiholog specialist –psihologia transporturilor

  Adriana Petrescu

• • Exista o formula a fericirii
• • Increderea intre simplu si complex
• • Gasca cea cu vino-ncoa'
• • Razboiul cu noi insine - front invizibil
• • Stapanii gandurilor
• • QUO VADIS tanara generatie?
• • De ce-urile infidelitatii
• • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
• • Egalul tau si proiectiile lui
• • Sapte jocuri de putere si-o nefericire