PSIHOTERAPIE PITESTI

Va intrebati desigur ce mesaj doresc sa transmit prin aceasta introducere? Nimic mai simplu! Vreau sa spun ca nimeni nu va poate controla gandurile sau dirija visele, ca fiecare dintre noi avem un loc doar al nostru unde putem fi oricine sau cu oricine ne dorim sa fim. Toate bune si frumoase cu conditia sa nu ramanem in locul respectiv pe termen nelimitat, altfel spus sa nu confundam visul cu realitatea pentru ca trezirea este dureroasa. Este recomandabil sa acordam o atentie speciala la: “cu oricine ne dorim sa fim” pentru ca, desi nimeni nu ne poate interzice sa ne imaginam ca ne plimbam pe tarmul Atlanticului cu Brad Pitt, visul poate scapa uneori de sub control si se poate transforma intr-o obsesie patologica.

Si, pentru ca veni vorba, v-ati gandit vreodata la faptul ca dintre toate fiintele de pe pamant omul este singurul care are capacitatea de a-si provoca prin gandurile lui durere, nefericire, disconfort psihic etc. Este cert ca nimeni nu-si doreste sa sufere si nu alege deliberat depresia in locul fericirii.

Ce anume il determina pe om sa-si doreasca sa se plaseze in pozitia de “persoana in suferinta” – de cele mai multe ori asteptarile nerealiste pe care isi contruieste relatiile, mediul in care traieste, educatia pe care a primit-o si, nu in ultimul rand, beneficiile pe care le are de pe urma acestei pozitii. Da ati citit bine! Am scris “beneficii” si nu am de gand sa corectez cuvantul pentru ca este cat se poate de potrivit si am sa argumentez folosirea lui.    

Va sugerez sa experimentati (-joc de rol-) cat de facil este sa identifici un gand automat autodepreciativ (ex.“nu sunt in stare sa…”), cat de repede este ”impins” spre constient si cum iti poate influenta starea afectiva. Pentru aceasta, puteti alege o intamplare/situatie (de exemplu un conflict), care nu a avut un impact emotional prea mare asupra d-voastra. Acum o sa va rog sa rememorati succesiunea evenimentelor, dar de acesta data, atribuindu-le o conotatie negativa folosindu-va de gandul automat pe care l-ati ales. 

Ce o sa observati pe parcursul experimentului ?

1. Nu este deloc dificil sa-ti gasesti un motiv pentru care sa fi trist sau sa te gandesti la ceva neplacut care iti creaza disconfort psihic; Daca vrei ca dispozitia ta sa fie predominant negativa poti sa activezi o intreaga colectie de credinte irationale – “succesul” este garantat cand va centrati pe defectele personale.. 

2. Astepti ca persoanele apropiate sa observe, sau sa “ghicesca” (daca nu sunt langa tine), ca esti “suparat”. Daca acest lucru nu se intampla devii si mai trist si incepi sa contruiesti un castel din fulgii de zapada care graviteaza pe langa gandul initial – il amplifici, iti dai seama ca nu reprezinti mare lucru pentru cei apropiati, ca nu le pasa de tine etc.

3. Momentul in care ceilalti observa ca ceva nu este in regula cu tine coincide cu intrarea in circularitate (tu esti trist, ceilalti incerca sa-ti ofere ceva care sa te faca fericit, tu esti si mai trist, ceilalti isi vor diversifica oferta de solutii care sa te scoata din “butoiul cu melancolie”). 

Va intrebati probabil daca persoanele care sunt realmente anxioase, obsesive, etc., au vreun beneficiu de pe urma acestor stari patologice? Raspunsul este da, manifestarile reclamate – cat se poate de reale si dureroase – reprezinta in esenta o solutie disfunctionala prin care obtin atentia celor din jur si, paradoxal, puterea in propriile relatii. Ganditi-va! Cand un partener/partenera ameninta cu suicidul (indiferent de context), ce face celalalt? Pai, este atent sa-i satisfaca nevoile afective, are grija sa sune des pentru a se asigura ca totul este OK, nu isi poate permite sa aiba un punct de vedere diferit pentru ca ar provoca o criza etc. Deci, cine este “il capo di tutti capi”? Cine controleaza relatia? In jurul cui se invarte universul? Ati ghicit! In jurul persoanei in suferinta. Culmea este ca, in cele mai multe dintre situatii, solutiile care ar trebui sa elimine disfunctionalitatile nu fac altceva decat sa intareasca problema.  

Sa nu va imaginati ca este simplu sa iti schimbi modul de gandire si maniera proprie de evaluare si interpretare a situatiilor, atitudinilor, gesturilor sau vorbelor persoanelor cu care interactionam! Este nevoie de indrumare, dorinta de schimbare si de un adevarat travaliu emotional pentru a intelege ca uneori ne purtam ca si cand ar fi proprii nostri dusmani si ca, de cele mai multe ori, noi singuri ne “oferim” ocazia de a ne simti demoralizati. 

In loc de incheiere: nimeni nu poate fi stapan peste gandurile tale dar daca nu stii in ce directie sa le dirijezi risti sa esuezi. Poti sa ajungi brusc din mijlocul oceanului in mijlocul desertului si, desi cele doua au ca element comun imensitatea, este imposibil sa traversezi oceanul pe camila si desertul cu iahtul…

psiholog Adriana Petrescu

• • Exista o formula a fericirii
• • Increderea intre simplu si complex
• • Gasca cea cu vino-ncoa'
• • Razboiul cu noi insine - front invizibil
• • QUO VADIS tanara generatie?
• • De ce-urile infidelitatii
• • Traficul si pericolele neconstientizate!
• • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
• • Egalul tau si proiectiile lui
• • Sapte jocuri de putere si-o nefericire