PSIHOTERAPIE PITESTI

Cati dintre noi realizam ca viata este o lupta continua pentru a supravietui intr-un razboi continuu cu noi insine si cu cei care ne sunt apropiati. De ce oare nu ne razboim cu un locuitor din Togo – de exemplu? Pentru ca nu-l cunoastem, nu stim cine este, daca este, nu ne-a ranit, nu ne-a suparat si nici nu ne-a adus vreo bucurie. Practic, existenta sau inexistenta lui ne este indiferenta. Dar de ce ar trebui sa calatorim virtual pana in Togo ca sa realizam o astfel de comparatie? Ganditi-va pe langa ce multime de oameni care ne sunt indiferenti trecem in fiecare zi. Ii vedem pe strada, in magazine sau autobuze. Ne uitam la ei sau prin ei continuand sa ne luptam doar cu noi sau sa purtam dialoguri mintale cu cei fata de care simtim ceva real – de la iubire pana la dispret – trecand printr-o diversa gama de emotii, de multe ori contradictorii.

                Frontul pe care se desfasoara razboiul vietii fiecaruia dintre noi este presarat cu capcanele pe care le plantam in speranta ca ne vor apara de “dusmani” si nu intelegem ca, de multe ori cadem in ele fara sa ne dam seama.

                Cred ca, dintre toate razboaile din lume, cele mai crancene sunt cele care le dai cu tine insati pentru ca suferi cele mai dese infrangeri si posibilitatea de a “semna un acord de pace” este amanata frecvent din cauza reizbucnirii unor conflicte pe care le credeai rezolvate sau a aparitiei altora.

                In mintea fiecaruia dintre noi au zilnic sute de confruntari dihotomice: bine-rau, moral-imoral, securizant-insecurizant, incredere-suspiciune, a face-a nu face -  si lista poate continua. Curios este faptul ca nu realizam ca, la un moment dat, inconstient, vom reusi sa producem un “atac devastator” care sa darame tot ce construisem de-a lungul timpului – practic o tulburare, o deviere de la comportamentul  atat de bine cunoscut: “las’ ca merge si asa!”.

                O sa fiti surprinsi sa aflati ca ii felicit pe toti cei care reusesc performanta de a lupta si a supravietui unei astfel de batalii dramatice. De ce? Pentru ca au curajul sa se uite adanc in propriul suflet, cauta sa se inteleaga si, ce este cel mai semnificativ, nu raman fixati pe o idee, nu schimba un gand automat pe altul, ci cauta solutii. Daca unui copil ii aplici o pedeapsa fara sa-i explici care este motivul pentru care o primeste, data viitoare, in acelasi context, va repeata gresala. Este recomandat sa-i explici in ce anume comportamentul lui i-a afectat pe cei din jur – de exemplu – pentru a-l putea corecta pe viitor. Asta este teorie, dar v-o recomand cu caldura – in practica de zi cu zi face minuni! Insa, ce se intampla cand, adult fiind, refuzi sa inveti ceva din luptele pe care le castigi sau le pierzi? Incepi sa traiesti cumva cu idea ca esti o victima a celorlalti, ca toti s-au unit impotriva ta? Ca trebuie sa-ti porti crucea? Oh ! cate raspunsuri cu valoare de “resemnare” am auzit din partea clientilor. Acest “accept” fara sa vreau sa schimb ceva in viata mea si a celor apropiati este lipsit de orice valoare practica si nu aduce decat perpetuarea aceleiasi stari de ambiguitate.

                Daca la un moment, ceva anume iti zguduie viata din temelie, nu te considera un napastuit al sortii, ci puneti intrebarea “pentru ce se intampla asta?” Ai sa realizezi ca nimic nu este intamplator si ca totul are un rost. Fiecare dintre noi beneficiem de sfaturile liberului arbitru - acea forta interioara mai puternica decat ratiunea care ne indeamna sa facem curat atunci cand partenerul ne inseala sau sa ne conectam la spiritualitate atunci cand nu gasim explicatii rationale, materiale.

Ce ne poate “mina” fericirea? Frica – o emotie care seamana  cu un balaur cu doua capete – unul care te face sa stai pe loc iar celalalt care te determina sa fugi. Din nefericire “intalnirea” cu frica duce catre acelasi punct – nefericirea. 

Toate acesta au la baza “trend-ul” de a nu discuta cu persoanele semnificative din viata noastra despre emotiile cu care “convietuim” zi de zi. Ce o fi gresit in a spune: “ma infurii atunci cand…”, “ma irita faptul ca….”, “ma simt respins/a ori de cate ori tu faci/spui ….” sau : “ma simt bine atunci cand”, “am un sentiment de bucurie ori de cate ori tu….”. Nu este nimic vulgar sau reprobabil in a-ti exprima emotiile fie ca sunt pozitive sau negative – din contra beneficiile se vor observa destul de rapid atunci cand persoana careia i le marturisesti este receptiva la nevoile tale sau intelege ca a ridicat, fara intentie, un “zid stramb” la constructia comuna. Stiu! O sa spuneti ca va este frica sa nu o raniti, sa nu se indeparteze de voi. Dar, nu  aveti garantia ca asa se va intampla! Are, daca vreti, in opinia mea, valoarea unui test de maturiate a propriilor relatii a deschiderii si a iubirii pe care o purtati si v-o poarta cei cu care va impartiti viata – fie ca este vorba de parinti, copii, soti sau parteneri de cuplu.   

Paradoxal, oamenilor le place sa vorbeasca despre ce cred ei si mai putin, chiar de loc, despre ce/cum se simt intr-un context oarecare. Sa fie asta o dovada a evolutiei speciei? Probabil, pornind de la definitia omului ca fiinta “bio-psiho-socio-culturala”… dar, atentie! termenul “psiho” nu se refera doar la latura rationala a omului ci si la cea afectiva. Atunci cand renunti sau negi existenta uneia dintre acestea este ca si cum te-ai automutila – ti-ai taia o mana sau ti-ai scoate un ochi – simti ca nu esti intreg!

Si, pentru ca veni vorba de ce anume este omul, cautati in cartile de istorie si veti observa ca in orice razboi au existat aliante si ca acestea s-au incheiat cu tratate de pace sau, in cel mai rau caz acorduri de incetare a focului.  Fiind o fiinta cu o pregnanta nevoie de “social” pentru a evolua, va recomand ca atunci cand va angajati in razboaie intrapsihice sa va cautati aliati printre cei de langa voi. Altfel chiar daca va luptati cu voi insiva s-ar putea sa iesiti invins, sa realizati ca din ciocnirea “adult-liber” versus “adult-ocupat” nu va adus nici pace sufletesca nici fericire……. Poate doar un razboi de 100 de ani!     

psihoterapeut Adriana Petrescu

• • Exista o formula a fericirii
• • Increderea intre simplu si complex
• • Gasca cea cu vino-ncoa'
• • Stapanii gandurilor
• • QUO VADIS tanara generatie?
• • De ce-urile infidelitatii
• • Traficul si pericolele neconstientizate!
• • ANALIZA CLIMATULUI ORGANIZATIONAL
• • Egalul tau si proiectiile lui
• • Sapte jocuri de putere si-o nefericire